Lespezi – Călţun. Peretele nordic

Aflat la aproximativ 2.500m altitudine (vf. Lespezi 2.517m), peretele nordic ce se lasă spre lacul Călţun, este un obiectiv atractiv iarna, pentru cei care iubesc frigul, zăpada şi căţărarea mixtă în teren de aventură (mobile, pitoane, şuruburi de gheaţă…)

Tăiat pe orizontală de o serie de brâne acoperite cu zăpadă (ce permite ieşirea din perete, în caz de nevoie) şi brăzdat pe verticală de numeroase culoare ce pătrund printre treptele stâncoase (uneori cu gheaţă!), în perete există în acest moment, doar 2-3 linii deschise: un traseu ce urcă de-a lungul unui culoar de gheaţă, în stânga refugiului (cum priveşti peretele) şi alte două linii cu ieşire comună, în partea dreaptă a refugiului.

Scurt istoric
Prima tentativă de a urca acest perete a fost făcută în 1961, de către alpiniştii sibieni conduşi de Toma Boerescu. Lipsa de echipament i-a împiedicat însă, să depăşească o mare porţiune de gheaţă din mijlocul peretelui, fiind nevoiţi să traverseze spre dreapta, către Hornul Călţunului.

În 1983 Ted Tomov şi Dinu Răducu încearcă să urce peretele, dar înrăutăţirea condiţiilor meteo îi determină să traverseze spre dreapta, la rândul lor, spre Hornul Călţunului, fără să reuşească să iasă din perete.

Abia după 11 ani, în martie 1994, echipa Dinu Răducu şi Cornel Sain reuşeşte să urce o primă rută în perete, pe o scurgere de gheaţă aflată în stânga refugiului.
Un an mai târziu, echipa Gabi Stana şi Petre Octavian urcă peretele pe traseul nefinalizat din 1983. Iar după alţi aproape 10 ani, în 2003, echipa Petre Octavian şi Teo Crăciunescu parcurg un culoar de gheaţă aflat tot în dreapta refugiului, pe traseul botezat „Magic Line”.

Recent (13-15 ianuarie 2009), împreună cu Cristian Negoiţă (Kaiacu`), am urcat peretele nordic pe o linie interesantă, ce coincide parţial cu „Magic Line” şi „Stana – Petre”.
Noi am încercat să mergem cât mai vertical posibil, pe o linie destul de clară.

Acces
Baza de plecare pentru peretele nordic din căldarea Călţunului, îl reprezintă refugiul Călţun (2.135m), la care se poate ajunge fie din direcţia sud (Piscul Negru), fie din direcţia est, pe creastă (Bâlea Lac).
De la refugiu până la intrarea în traseu, se fac aproximativ 15-20 minute, în urcare pe grohotişul acoperit cu zăpadă de la baza peretelui.
Traseul începe pe un horn clar (atunci când nu este cu gheaţă), puţin dreapta faţă de maximul curburii pe care o face baza peretelui (vezi foto).
Obstacolele întâlnite de-a lungul acestui traseu pot varia, în funcţie de condiţiile meteo, de la gheaţă lucie la mixt sau stâncă curată.

Date tehnice
Denumirea traseului: peretele Călţun, varianta Anghel – Kaiac;
Dificultate: 3A, M4, 300m, 50-70 grade, mixt, 7 lungimi;
Tip de asigurări: pitoane, mobile, ancore de zăpadă, şuruburi de gheaţă
Echipa: Marian Anghel, Cristian Negoiţă (Kaiacu`), Galaţi, cap schimbat

Lungimea 1 (50m)
Primii metri pe gheaţă (un şurub), apoi se intră în hornul blocat de două mici surplombe. Asigurare la stâncă (am găsit un piton ruginit „in situ”), la mobile şi pitoane bătute şi scoase.
Această lungime coincide cu „Magic Line”, numai că dacă premiera s-a făcut pe gheaţă, noi acum am mers pe mixt.
Ieşirea din horn am făcut-o prin stânga. După horn, am făcut o traversare dreapta pe zăpadă şi direct în sus. Regruparea la stâncă (friend + ancoră de zăpadă).
Aceasta este una din lungimile cheie ale traseului.

Lungimea 2 (50m)
În sus, uşor dreapta, peste o limbă de gheaţă. Se urcă de-a lungul unei rampe de zăpadă / gheaţă ce se curbează uşor spre stânga. Curând ieşim pe o brâna îngustă unde am găsit un IUS.
Aici noi am traversat uşor dreapta, apoi am urcat direct în sus, pe o faţă verticală, mixtă, fără asigurări. Regruparea am făcut-o pe brâna de deasupra pasajului, la stâncă (3 pitoane bătute şi scoase).

Lungimea 3 (35m)
Deşi există un culoar în stânga, cu zăpadă (poate gheaţă, în anumite momente), noi am preferat să urcăm pe un horn stâncos aflat câţiva paşi în dreapta.
Fără a întâlni obstacole deosebite, ieşim într-o brână cu zăpadă mai lată, pe care urcăm uşor dreapta. Regrupăm la stâncă.

Lungimea 4 (50m)
Din această regrupare există mai multe variante de înaintare:
– stânga extrem: culoar de zăpadă (gheaţă), pe care urcă „Magic Line”;
– uşor stânga şi în sus, de-a lungul unui horn stâncos, varianta noastră;
– traversare dreapta, pe brână şi apoi în sus;
După ieşirea din horn, pe linia aleasă de noi (3 pitoane), se urcă pe o rampă de zăpadă, ajungând la baza unui uriaş S, vizibil de la refugiu, unde se regrupează (ancoră de zăpadă).

Lungimea 5 (50m)
Se urcă rampa de zăpadă spre dreapta, ce formează prima parte a S-ului. Apoi se urcă direct în sus şi spre stânga uşor, pentru ca în partea finală să traversăm iarăşi spre dreapta. Ca asigurări intermediare, pe această lungime am folosit doar 3 pitoane, toate recuperate.

Lungimea 6 (50m)
Direct în sus, apoi după ce se iese într-o brână, la baza unui horn surplombat, se traversează stânga aproximativ 10m. Se regrupează comod, pe o brână mică, sub un bolovan (2 pitoane bătute şi recuperate).

Lungimea 7 (35m)
Este lungimea finală, ce ne scoate din perete. Traversăm uşor stânga şi în sus (pasaj aerian, cu risc de cădere factor 2), apoi urcăm de-a lungul unui horn cu un mic pasaj surplombat, din fericire cu numeroase posibilităţi de asigurare.
După surplombă traversăm uşor stânga, apoi o rampă de zăpadă ne scoate din perete. Regruparea se face la pioleţi sau la ancoră de zăpadă.

Retragerea
Ca în orice traseu alpin, ieşirea din perete nu înseamnă şi terminarea problemelor.

Pentru retragere spre refugiu, va trebui să urcăm spre vârf (aproximativ 10 minute). Vârful de 2.517m este marcat de o stea metalică, montată în 2005.
Continuăm să mergem pe creastă, în coborâre de data asta. La un moment dat, spre stânga pleacă o creastă secundară, pe care o depăşim (atenţie când este ceaţă!) şi continuăm să mergem paralel cu muchia ce cade în gol, spre căldarea Călţunului.
În scurt timp ajungem într-o şa, de unde coboară spre dreapta, Hornul Călţunului (2A).
Pitonul de rapel este în peretele din partea dreaptă, la înălţimea omului.
De aici, noi am făcut un rapel de 50m, dar se poate face şi din două bucăţi.