Grupul de Istorie Alpină (GIA)

15 Octombrie 2013

Povestea verighetei


Pe creasta finală a vârfului Ushba Nord

Pe creasta finală a vârfului Ushba Nord

În august 2013 am urcat pe vârful Ushba Nord (Caucazul Central), împreună cu alți trei clienți de încredere și pregătiți pentru o astfel de ascensiune dificilă.

Despre aceasta am scris în detaliu, în altă parte.

În timpul retragerii de pe munte, la aproximativ 2.800m altitudine pe ghețarul Ushba, am găsit cadavrul mumificat al unui alpinist. De fapt, inițial am văzut o grămadă textilă pe care am considerat-o un gunoi, la prima vedere. Abia când ne-am apropiat la câțiva pași, am observat că din grămadă se ițeau două mâini uscate. Pe unul din degete strălucea la lumină o verighetă.

Am încercat să nu deranjăm mortul, în încercarea de a afla cine este. Era evident faptul că ani buni fusese ascuns în inima ghețarului și abia recent, acesta a fost expulzat la suprafață. Eram doar surprinși de faptul că un om mort stă expus pe ghețar, într-o zonă relativ accesibilă, fără ca nimeni să nu facă nimic pentru a rezolva problema?!

Am făcut mai multe fotografii pe care, o zi mai târziu, le-am arătat echipei de salvare montană din Mestia (abia de trei luni înființată!) și apoi Poliției georgiene, unde am completat și o declarație scrisă, în baza căruia aceștia să declanșeze procedurile legale de recuperare și identificare. Era 26 august.

Am aflat detaliile descoperirii noastre triste, abia întorși în țară. Un comunicat al Poliției georgiene anunța pe 29 august următoarele:

logo-en

„Employs of MIA Rescue Training and Response Division of MIA Emergency Management Department have found the remains of the one of the members of Croatian alpinist expedition deceased on the glacier of the mount “Ushba” in 1974.

It was established that in 1974 four members of Croatian alpinist expedition died on one of the glaciers of “Ushba” due to the avalanche on 3000 meters height from the sea level. Two bodies were found immediately. In 2012 the remains of third deceased alpinist was found by the Croatian expedition

In August of the current year MIA Rescue Training and Response Division of MIA Emergency Management Department received report on the probable whereabouts of the fourth body remains and launched immediate search operation. Rescuers found the remains of fourth member of Croatian alpinist expedition in several hours on the glacier of the Mount “Ushba”.

As a result of complex activities held by MIA Emergency Management Department and Samegrelo-Zemo Svaneti Regional Main Division the identity of the fourth alpinist was established. It appeared to be Nenad Culic- famous Croatian alpinist.”

La începutul lunii septembrie a.c, am purtat o scurtă corespondență cu domnul Darko Berljak, secretar al Clubul Alpin Croat (HPS) și conducătorul expediției croate din 2012, care a avut ca scop identificarea și repatrierea alpiniștilor croați căzuți la poalele Ushbei, în una din cele mai mari tragedii ale alpinismului croat.

La rugămintea mea, domnul Darko Beljak a descris pe larg, special pentru cititorul român, povestea tragediei de acum aproape 40 de ani.

O redăm în continuare mai jos, din dorinţa de a aduce la cunoştinţa românilor, o pagină din istoria alpinismului croat şi mai mult decât atât, o dovadă a ceea ce poate să facă o comunitate alpină pentru alpiniştii săi morţi pe alte meleaguri.

Marian ANGHEL, ghid montan

(www.rucksack.ro)

ANUL 1974.

În acest an, 15 alpiniști din fosta Yugoslavie (din care șase erau croați), au plecat în Uniunea Sovietică, într-o expediție în Caucazul Central.

După ce au urcat cu toții pe Elbrus (5.633m), grupul s-a împărțit în trei echipe separate, pentru a urca mai multe trasee de cățărare pe stâncă în Chatin Tau, Ullu Tau și pe Ushba.

Echipa alpiniştilor croaţi

Echipa alpiniştilor croaţi

Patru alpiniști croați (Ante Bedalov, Nenad Culic, Viktor Tabakovic și Urso Vrdoljak) au plecat pe 20 iulie 1974 din tabăra de sub Elbrus și după ce au mers pe ghețarul Shkhelda și Ushbinski, au atins platoul Ushba, de unde au coborât la poalele peretelui Ushba. Echipa a intrat în perete pe 23 iulie.

O zi mai târziu, în timp ce urcau pe vârful Schurovski, aflat imediat la est de Ushba, o echipă de trei sloveni au văzut două rachete luminoase roșii, trase de pe ghețarul Ushbei. Asta însemna că ai noștri aveau nevoie de ajutor.

În aceeași după amiază-seară, o furtună s-a năpustit asupra zonei montane blocând orice tentativă de plecare în ajutor. A doua zi, un elicopter a survolat zona, dar nu s-a văzut nimic, datorită vizibilității foarte proaste.

Condițiile meteo s-au îmbunătățit abia pe 26 iulie și atunci s-au văzut în zona inferioară a peretelui, pe pantele de gheață, cadavrele a doi alpiniști. Salvatorii i-au identificat pe Ante Bedalov și Urso Vrdoljak.

Peretele vestic al Ushbei

Peretele vestic al Ushbei

Era evident că motivul morții lor fusese o avalanșă de gheață. Ceva mai sus, pe verticala locului unde fuseseră găsiți alpiniștii morți, se vedea clar o mare ruptură de serac.

La fața locului s-a găsit o mulțime de echipament aparținând celor patru, dar în ciuda tuturor eforturilor, Nanad Culic și Viktor Tabakovic nu au mai fost găsiți.

O zi mai târziu, pe 27 iulie, corpurile lui Bedalov și Vrdoljak au fost transportate pe platoul Ushbei de unde, datorită condițiilor meteo neprielnice, au putut fi luate abia trei zile mai târziu, cu elicopterul, apoi aduse cu avionul în țară, unde au fost îngropate.

Accidentul de pe Ushba este cel mai mare din istoria alpinismului croat. Toți alpiniștii erau foarte bine pregătiți, fiind instructori de cățărare pe stâncă și membri ai serviciului de salvare montană.

ANUL 2011

La finalul acestui an, Clubul Alpin Croat a primit un email de la un alpinist ceh.

Acolo se descria cum, în vara aceluiași an, la o altitudine de aproximativ 3.000m pe ghețarul Ushba, se afla corpul unui alpinist mort. Mesajul era însoțit de mai multe fotografii și coordonate GPS.

În imediata lui apropiere fuseseră descoperite mai multe resturi de echipament, care aveau emblema asociației noastre de alpinism. Pentru că a presupus că este vorba de un alpinist croat, el a contactat clubul nostru.

Resturi de echipament croat

Resturi de echipament croat

ANUL 2012

Am luat legătura cu asociația georgiană de alpinism, anunțându-i de sosirea unei echipe de patru alpiniști croați, în vederea identificării și recuperării alor noștri căzuți sub Ushba. A fost vorba de Darko Berljak, Drazen Pezer, Hrvoje Kamenjarin și Edin Alikalfic.

Am solicitat sprijinul clubului georgian, pentru găsirea unui ghid local care să cunoască bine ghețarul Ushba şi așa am intrat în contact cu domnul Idris Kherghiani, alpinist și ghid montan din Mestia, care ne-a ajutat enorm de mult.

Noi am ajuns în Tbilisi pe 13 iulie 2012 și după ce ne-am întâlnit cu domnul Kherghiani, pe 14 iulie am zburat cu avionul în Mestia.

Pe 16 iulie am urcat spre ghețarul Ushbei, fixându-se tabăra la 2.445m (pe morena de lângă cascadă, în locul numit ”Hunting place” n.t.). În aceeași după amiază am pornit în cercetare și după aproximativ o oră, am ajuns în zona inferioară a ghețarului Ushba.

Expeditia yugoslava 1974

Expeditia yugoslava 1974

În aparatul nostru GPS aveam deja introduse coordonatele primite de la alpinistul ceh așa că, aproximativ la ora 16.00 am ajuns la altitudinea de 2.920m, în locul unde fusese fotografiat corpul alpinistului croat, cu un an în urmă. Dar acum nu mai era nimic aici.

Am continuat cercetările și la 70m distanță, mai în jos pe ghețar, am dat peste cadavru. Cât de mult se poate deplasa ghețarul într-un an de zile!

După ce am analizat resturile găsite, am ajuns la concluzia că acesta nu era unul din alpiniștii noștri lipsă, ci altcineva. Era îmbrăcat într-un combinezon roșu, costum care în mod cert nu era purtat de Culic sau Tabakovic. În plus, tipul echipamentului de alpinism găsit pe lângă el nu era din anii 70, ci mai nou cu 10-15 ani.

Ne-am împrăștiat pe ghețar, pentru a acoperi o suprafață cât mai mare și am început să cercetăm în detaliu partea dreaptă, în sensul de coborâre. Partea stângă a ghețarului o cercetasem la urcare.

La 2.898m altitudine și o distanță de 230m de primul cadavru, am găsit resturi dintr-un schelet uman (coaste, un os din umăr, pelvis), împrăștiate de-a lungul marginii morenei.

Continuarea cercetărilor au dus la descoperirea unor resturi ce purtau emblema asociației noastre. Ele se aflau la 2.841m altitudine, la 330m distanță de oasele găsite și 660m față de coordonatele trimise de ceh. Puțin mai departe, în spatele unui dâmb de gheață am găsit un alt corp, pe care l-am identificat cu ușurință ca fiind unul din cei căutați. Era echipat cu un costum impermeabil albastru, pe care se afla emblema clubului, foarte vizibilă.

Toată această căutare, ca și alte cercetări vizuale desfășurate între ghețarul suspendat și intersecția cu Ushba Sud s-au desfășurat până la ora 17.40.

gheţarul Ushba, zona inferioară

gheţarul Ushba, zona inferioară

În următoarea oră am făcut fotografii și am documentat toate descoperirile, acestea fiind importante pentru identificare. Apoi am adunat totul în saci, făcând pregătirile pentru a transporta corpurile găsite.

Am luat decizia ca, o dată cu alpinistul nostru, să îngropăm așa cum trebuie, în cimitirul din vale și resturile de schelet și celălalt cadavru găsit pe ghețar. Asta nu înainte de a se lua mostre de ADN.

Pentru că se apropia noaptea, am transportat totul doar până într-un loc mai ușor accesibil. Apoi am luat legătura cu guvernatorul provinciei Svaneti, prin telefonul prin satelit din dotare.

Astfel, domnul Kherghiani a reușit să organizeze o echipă de opt persoane din Mazeri, doi cai și un camion, totul pentru a face un transfer cât mai ușor, continuu și rapid a rămăşiţelor umane, de pe ghețar până în satul Mazeri și Mestia.

În ziua următoare, localnicii au ajuns foarte devreme, la 6.30 dimineața și împreună ne-am deplasat pe ghețar. Doi dintre ai noștri se aflau deja acolo, pentru a-l mai căuta pe cel de-al patrulea alpinist croat dispărut, dar nu s-a mai găsit nimic.

La 08.45 am început coborârea și aproximativ la ora 17.00 am ajuns la spitalul din Mestia, unde s-au luat mostre ADN.

A doua zi, pe 18 iulie 2012, în prezența guvernatorului provinciei, am organizat funeraliile în cimitirul alpiniștilor, aflat deasupra orașului Mestia.

Mestia

Mestia, oraşul turnurilor svan

Într-un mormânt din partea stângă (estică) etichetat T2 au fost depuse resturile lui Viktor Tabakovic și într-un alt mormânt (T1) aflat în dreapta (vest) au fost depuse resturile scheletului găsit și cel de-al doilea cadavru.

Pe plăcuța metalică gravată s-a scris:

„Viktor Tabakovic (1948-1974), Croatian alpinist.

Died in Ushba cross, 24.VII.1974″

Pe 21 iulie ne-am întors în Croația unde am comparat mostrele DNA pe care le-am adus cu noi din Caucaz, cu cele ale membrilor familiilor Culic și Tabakovic.

Aceste analize comparative au fost repetate de trei ori, pentru fiecare din cele două corpuri găsite și pentru resturile de schelet.

Am avut confirmarea că cel presupus este într-adevăr Viktor Tabakovic, în timp ce celelalte resturi nu au fost confirmate ca aparținând lui Culic, ultimul alpinist rămas dispărut în accidentul din 1974.

La finalul anului 2012, familia a adus în țară resturile lui Viktor Tabakovic, acesta fiind acum îngropat în Croația

ANUL 2013

Pe 29 august a.c. am fost contactați prin telefon, de către Departamentul pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului de Interne din Georgia. Ei ne-au informat că recent a fost descoperit pe ghețarul Ushba încă un alpinist mort și se presupune că este cel de-al patrulea membru al expediției croate.

Ziua următoare am primit un set de fotografii foarte concludente, de unde ne-am dat seama imediat că este vorba de Nenad Culic. Dovezi în acest sens erau câteva cutii cu negative foto care aveau eticheta unei companii din Zagreb și ecusonul clubului care era cusut pe hainele cu care era îmbrăcat Culic.

Nenad Culic

Nenad Culic

Dar ceea ce a determinat 100% identificarea lui, a fost verigheta care se mai afla încă, după 39 de ani, pe degetul lui Culic.

Pe interiorul acesteia, erau inscripționate numele soției și data căsătoriei.

Abia acum, în sfârșit, se poate pune punct acestei tragedii.

Darko Beljak,

secretar general HPS

„…we would like to thank those who have found the body on Ushba glacier, especially as you informed about that people in Mestia. On behalf of our Croatian Mountaineering Association and the Croatian Mountain Rescue Service many thanks to your team for everything you’ve done.”

Anunțuri

1 comentariu »

  1. Puteau sa va mentioneze, macar de complezenta. Altfel, frumos din partea lor.

    Comentariu de Alex — 16 Octombrie 2013 @ 18:42 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: